- BLOGPOST.timpul.md - https://blogpost.timpul.md -

Ignorarea oamenilor cu dizabilități

Scris de: 3blogpost la data Aprilie 19, 2013 @ 11:16 in Societate | No Comments

La lectiile de soferie, cea mai mare frica o trageam cand trebuiam sa intru in traficul de la cercuri. Nu aveam inca instinctul mainii sa schimb rapid viteza si sa inteleg cand sa intru in miscare. Acum prefer bicicleta, dar oricum evit cercurile, caci au ramas la fel de stresante – trebuie sa merg la maxima viteza si sub unghi ceea ce e periculor. Dar totusi nu se compara cu frica pe care am tras-o azi pentru un alt om.

Iesisem azi seara de la fitness (ironic) si am vazut de la distanta  un barbat pe scaun cu roti care se deplasa incet-incet la marginea cercului de la Flacara, trecand de 2 intersectii. Traficul era destul de intens si el a trecut printre toate acele masini , miscand manual rotile. Era deja intuneric si scaunul sau lui nu avea reflectoare. Chiar si iluminat de automobile abia se observa (avem un oras parsiv iluminat), dar totusi soferii au incetinit si i-au dat prioritate, desi au trebuit sa astepte ceva timp. Dupa ce a trecut de traficul intens de masini, s-a oprit langa trotuar si a tras un fum. Apoi, cred ca a continuat sa mearga mai departe…

Iata la ce duce lipsa de pante de trecere de la drum trotuare. Oamenii trebuie sa intri in situatii periculoase doar pentru a se deplasa…

Am avut 2 studenti cu dizabilitati. Unul din ei era mereu dus in spate dintr-un cabinet in altul de catre un coleg al sau caci nu avea un instrument de sustinere si multe lectii se faceau la etajul 2 al cladirii negandite pentru alt tip ne studenti. Altul avea scaun pe rotile si desigur se limita la etajul 1.Tot el a lipsit de la lectii aproape intreaga iarna din cauza ca drumurile noastre, dificile chiar si pentru soferi sanatosi, era imposibila pentru el. Si mai este un student in colegiu, care , desi se poate deplasa, o face foarte greu. Mama sa, la inceputul anului de studi,i aproape la fiecare pereche il ajuta sa ridice si sa coboare scarile. Cat era el la lectii, ea statea pe coridoare si il astepta. O facea aproape zilnic timp de cateva luni. Sper ca avea un tata care sa ii ajute , caci la noi mai rar gasesti part-time job…

Traim intr-o societate care creaza un cerc vicios – nu crem conditii pentru cei cu nevoi mai speciale, ei nu pot deplasa, ceea ce ii face invizibili, ceea ce duce la ignorarea/uitarea crearii conditiilor speciale, care ii lasa pe oameni imobilizati, s.a, s.a , s.a…

Apropo, cladirea de pe Puskin, in care se fac pasapoartele si alte acte, recent i s-au facut reparatii. Are pante la intrare? Doar niste piste pentru carucioare la aproape 45 grade inaltime, deci imposibil de cucerit de unul singurel si foarte dificil ajutat de cineva… Daca nici o cladire guvernamentala nu face nimic pentru acesti oameni,de  ce samai reactioneze oamenii obisnuiti. Rusine!

PS. Inca o idee despre trotuare dificile – zilele astea am vazut o mama ducand caruciorul cu copilul sau pe marginea drumului, caci el e mai neted decat trotuarul si nu se intrerupe la fiecare 100 metri… Deci problema lipsei de pante la trotuare, scari si transport public nu se reflecta doar asupra oamenilor cu dizabilitati, dar si asupra mamelor cu carucioare!

intro [1]

 

sursa: ceziceu.ziarulstrazii.com [2]

blogpostt [3]

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD [4] pe TWITTER [5]!


Articol printat de pe: BLOGPOST.timpul.md: https://blogpost.timpul.md

URL-ul articolului: https://blogpost.timpul.md/2013/04/19/ignorarea-oamenilor-cu-dizabilitati/

URLs in this post:

[1] Image: http://blogpost.timpul.md/wp-content/uploads/2013/04/intro.gif

[2] ceziceu.ziarulstrazii.com: http://ceziceu.ziarulstrazii.com/ignorarea-oamenilor-cu-dizabilitati-3681.html

[3] Image: https://www.facebook.com/Timpul.md

[4] BLOGPOST.MD: http://blogpost.timpul.md

[5] TWITTER: https://twitter.com/blogpostmd

Copyright © 2013 blogpost.timpul.md. Toate drepturile rezervate.