- BLOGPOST.timpul.md - https://blogpost.timpul.md -

Ne place Stockholmul… orașul, nu și sindromul

Scris de: Alexandru Bîtcă la data Aprilie 17, 2013 @ 11:46 in Politică | 1 Comment

Pe timpul comuniștilor era mai simplu. Erau trei tabere: pro-comuniști, pro-români și pur și simplu moldoveni care nu se prea implicau. Atunci erai într-o tabără sau în alta. Știai sigur pentru ce lupți, ce vrei să obții, de la cine și cine se face vinovatul pentru toate. Îl știam la față pe inamic. Știam întreg partidul inamicului. Trădările nu ne prea mirau, or asta stătea în firea doctrinei pe care conducătorii noștri nici n-aveau intenția s-o mascheze. Partidul avea susținători, care chiar credeau în ideologie (fie și orbește). Îi vedeam la mitinguri. Mai avea loc un schimb de ouă și drapele. Era dinamic, iar țara pulsa a viață… mai cu bine, mai cu rău.
Astăzi țara e paralizată. Avem o țară întreagă de Doni Quijote, înarmați cu furci și lopeți, neputincioși în fața unei enorme mori de vânt, de marcă Plahotniuc. Acum nu mai e simplu. Comuniștii aveau tupeul să se ține de putere, în ‘fruntea’ poporului, fiindcă exista o mână bună de oameni care îi doreau, îi susțineau. Pe Plahotniuc, însă, nimeni nu-l încurajează să se țină de scaunul țării. Trăim o situație când foștii dușmani (pro-comuniștii și restul) s-au cam aliat în fața unui alt dușman mai mare și mai impertinent cred. Neavând vreun susținător din rândurile populației, afară de câțiva inși de partid care au meseria asta și afară de sus-pușii funcționari, care n-au dreptul să se numească reprezentanți ai poporului, uite că ăl mai mare din curtea Moldovei e plin de tupeu și nici vorbă să plece în huiduielile oamenilor.
Poporului nu-i place să-i râzi a bajocură în față. În mod normal, poporul dă la bot. Acum nici la bot n-ai cui da. Pentru că fricosul stă pe baricade. Sus-sus, departe de pumnii întinși ai populației. În timp ce el se face că plouă, pe noi chiar ne plouă cu rușine.
Au mai existat câțiva trimiși ai poporului care, pe parcurs, au crescut, s-au făcut puternici, am avut încredere în ei. Nu mai sunt. Apropo, unde-s? Că tot ce-a mai rămas sunt niște vagi ecouri ale unor cuvinte atât de îndrăznețe: păpușar, libertate, mafie, luptă, dreptate, democrație, popor, Europa, noi, NOI, facem etc.
Valorile internaționale vin și ele în Moldova. Bunăoară Stockholm. Dar vin, până ce, ca sindrom doar. Sindromul Stockholm. Adică, stați să mai treacă o primăvară în care vom comemora, să mai treacă o vară în care ne vom odihni și să vină o toamnă în care ne vom resemna. Că asta e – mai rău să nu fie, dar cât aerul e gratis – putem să mai trăim.
În Moldova e întuneric. E beznă. Iar eu mă tem de întuneric. Cine știe câți plahotniuci vor mai apărea la lumina pâlpâindă a lumânării de pomină care a ajuns deja simbol național…
blogpostt [1]

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD [2] pe TWITTER [3]!


Articol printat de pe: BLOGPOST.timpul.md: https://blogpost.timpul.md

URL-ul articolului: https://blogpost.timpul.md/2013/04/17/ne-place-stockholmul-orasul-nu-si-sindromul/

URLs in this post:

[1] Image: https://www.facebook.com/Timpul.md

[2] BLOGPOST.MD: http://blogpost.timpul.md

[3] TWITTER: https://twitter.com/blogpostmd

Copyright © 2013 blogpost.timpul.md. Toate drepturile rezervate.