Mărţişor în stil românesc

Cum arăta mărţişorul tradiţional? De firul împletit alb-roşu se agăţa un bănuţ sau o podoabă de argint. De ce tocmai acest metal? Întrucât argintul îl ocrotea pe cel ce îl purta de boli şi de deochi, dar şi de arşiţa soarelui. O spune însuşi George Coşbuc într-un studiu despre acest obicei străvechi: „Tăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu-l poartă are să se ofilească. La oraşe e o sminteală mare a rostului ce-l are mărţişorul, că-l facem din aur ori din tinichea galbenă, când el ar trebui sa fie numai alb, din argint”.

Cunoscut încă din cele mai vechi timpuri ca fiind „metalul ocrotitor” şi folosit în vindecarea multor probleme de sănătate, argintul îşi continuă şi astăzi misiunea protectoare prin calităţile sale puternic antimicrobiene şi ecranarea undelor electromagnetice la care suntem supuşi zilnic. Combinat cu şnurul alb-roşu, mărţişorul din argint este singurul care respectă tradiţia, o tradiţie ce datează încă de pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi de primăvară, în luna lui Marte. Acesta era nu doar zeul războiului, ci şi al fetilităţii, de aici culorile alb şi roşu, pentru a sugera dualitatea lui Marte, albul însemnând pace, iar roşu, război.

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD pe TWITTER!