BlogPost.Timpul.md

De ce a avut loc lovitura de stat de la 23 august 1944

 
Bloggeri / autori

George Damian

www.george-damian.ro/

Am studiat istoria, am absolvit un curs postuniversitar de jurnalism la FJSC şi un master în istoria relaţiilor internaţionale la Universitatea Bucureşti. Vreme de un an de zile am lucrat pentru Arhivele Naţionale. Apoi am fost reporter la secţia română a postului de radio Deutsche Welle, redactor la departamentul de politică externă al ziarului ZIUA, după care am coordonat suplimentul Dosare Ultrasecrete şi departamentul de politică externă până la închiderea ziarului în ianuarie 2010.

 
 

Pentru că participarea României în al Doilea Război Mondial nu mai avea un obiectiv clar care să poată fi atins şi care să fie folositor ţării.

 

 

Clausewitz a spus că „Războiul este un act de forţă destinat silirii inamicului să se supună voinţei noastre” şi „Războiul este doar continuarea politicii prin alte mijloace”. Definiţia completă a războiului dată de Clausewitz (valabilă pentru al Doilea Război Mondial, condiţiile au fost schimbate după apariţia armelor atomice) sună aşa: „Războiul este o trinitate fascinantă – compusă din violenţă primară, ură şi duşmănie, care trebuie văzute ca o forţă naturală oarbă, jocul norocului şi probabilităţii în cadrul căruia spiritul creativ este liber să se manifeste şi elementul de subordonare, războiul fiind un instrument al politicii, ceea ce îl supune raţiunii”. Război egal violenţă oarbă plus noroc, probabilitate şi creativitate plus politică şi raţiune. Discuţia asupra acestei ecuaţii se întinde pe mii de pagini de câteva sute de ani.

Obiective raţionale şi obiective iraţionale

Multă vreme obiectivele lui Hitler în politica europeană au fost considerate raţionale de oponenţii săi. Anexarea Austriei, acordul pentru anexarea teritoriilor locuite de germani din Cehoslovacia au fost astfel de obiective ale lui Hitler văzute ca raţionale (cel puţin parţial) de către Franţa şi Marea Britanie, fiind justificate de principiul naţional: toţi germanii să trăiască într-o singură ţară. Ocuparea Cehoslovaciei pe 15 martie 1939 a fost momentul în care Franţa şi Marea Britanie au realizat că obiectivele lui Hitler sunt iraţionale şi că acesta intenţionează să supună întreaga Europă, pe căi paşnice (presiuni politice şi economice) sau militare.

Pe de altă parte, privind din perspectiva nazistă, obiectivele lui Hitler sunt „raţionale” conform logicii sale. După ocuparea Cehoslovaciei, Franţa şi Marea Britanie au garantat frontierele Poloniei. Conform logicii sale, Hitler s-a simţit înconjurat: şi-a asigurat spatele prin tratatul Ribbentrop-Molotov (şi a împărţit cu Stalin Europa de est), apoi a zdrobit Polonia. După care a scos rapid din joc armatele Franţei, Belgiei şi Olandei, i-a alungat pe britanici înapoi pe insula lor şi i-a supus unei campanii de bombardamente aeriene. Fiecare obiectiv militar al lui Hitler a fost „justificat” de acţiunile precedente şi în acelaşi timp a fost unul clar. Pentru fiecare atac pornit se ştia când şi cum va fi încheiat.plecaciunea-regelui-Mihai-in-fata-sovieticilor

Nu este clar nici în ziua de azi de ce a luat Hitler decizia să atace Uniunea Sovietică. Planurile de invazie au fost făcute cu şase luni înainte de declanşarea operaţiunilor, însă motivul care l-a determinat pe Hitler să atace rămâne obscur. Dincolo de asta, obiectivele planului Barbarossa erau clare: cucerirea principalelor centre administrative şi economice. Întârzierea atacului şi mai apoi implicarea lui Hitler în conducerea operaţiunilor, respectiv modificarea iraţională a obiectivelor au făcut ca invadarea Uniunii Sovietice să eşueze.

Oricum, chiar dacă obiectivele planului Barbarossa ar fi fost atinse (distrugerea armatei sovietice şi ocuparea centrelor economice) pentru Hitler şi ai lui nu era foarte clar ce s-ar fi întâmplat după ieşirea din scenă a militarilor. Stalin ar fi avut resurse să se retragă dincolo de Urali unde putea să reziste, iar politicile ariene ale lui Hitler nu ar fi pacificat teritoriile ocupate. Prin atacarea Uniunii Sovietice, obiectivele militare ale lui Hitler devin neclare şi imposibil de atins.

(Nu am luat în calcul obiectivele politice şi militare ale Uniunii Sovietice, discuţia s-ar fi extins enorm).

Ce a dorit România

Obiectivul politicii externe româneşti în perioada interbelică a fost menţinerea şi garantarea graniţelor României Mari. Pentru asta au fost puse în mişcare mijloace diplomatice: diverse tratate de alianţă (mai mult sau mai puţin realiste) şi susţinerea Ligii Naţiunilor (precursoarea ONU). Când garanţiile diplomatice au dispărut, au apărut calculele militarilor. Toate scenariile şi planurile Statului Major al Armatei Române dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial indicau că este imposibil de folosit războiul ca unealtă pentru atingerea obiectivului politic. Un atac concomitent dinspre Ungaria, Bulgaria şi Uniunea Sovietică ar fi spulberat România în mai puţin de o săptămână. În plus, dotarea tehnică a armatei era la pământ.

Obiectivul a fost menţinut (păstrarea graniţelor) însă în locul garanţiilor franco-britanice s-a încercat obţinerea garanţiilor germane. Care garanţii germane au dus la pierderea Basarabiei, Transilvaniei de nord şi Cadrilaterului. Din acest moment obiectivul politic al României a devenit recuperarea teritoriilor pierdute. Iar pentru atingerea acestui obiectiv, mareşalul Ion Antonescu a mers pe mâna lui Hitler. Primul obiectiv (recuperarea Basarabiei) a fost atins prin participarea soldaţilor români la campania lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice. Traversarea Nistrului şi continuarea campaniei în restul Uniunii Sovietice a fost o acţiune militară fără obiectiv politic. Mareşalul Antonescu s-a apărat spunând că războiul se încheie cu distrugerea adversarului, de aceea a continuat să lupte şi dincolo de Nistru. Un caz simplu de inversare a subordonării: în loc ca războiul să se supună politicii, politica a devenit subordonata războiului. Din acest moment, obiectivele militare ale României (distrugerea Armatei Sovietice?!?) au devenit neclare şi imposibil de atins. Recuperarea Transilvaniei de nord de la Ungaria făcea parte din planurile secrete ale mareşalului Antonescu, însă Hitler amâna decizia după încheierea războiului.

Situaţia militară din august 1944

Harta operaţiilor de la începutul anului 1944 arăta limpede că România se afla pe lista de priorităţi a armatei sovietice. Pentru orice militar era clar că urma o ofensivă împotriva României: sovieticii ocupaseră zonele muntoase ale Bucovinei şi nordul Basarabiei. Ofensiva sovietică îşi stabilise punctul de plecare: de la nord la sud, de-a lungul văilor ce brăzdează Moldova.

April1944

În acest moment obiectivele politice ale lui Stalin ce trebuiau atinse pe calea armelor erau cât se poate de limpezi: pe 30 octombrie 1943 fusese semnată declaraţia de la Moscova, prin care SUA, Marea Britanie, China şi Uniunea Sovietică se angajau să continue operaţiunile militare împotriva forţelor Axei până la capitularea necondiţionată. În ceea ce priveşte România, Stalin îşi anunţase obiectivul încă din decembrie 1941, când îl anunţase pe ministrul britanic de Externe Anthony Eden că dorea revenirea la graniţele din 1940, respectiv să recapete Basarabia.

Sovieticii au încercat în decursul a două bătălii la începutul anului 1944 să controleze şoseaua Iaşi-Târgu Frumos-Paşcani (6-12 aprilie şi 2-7 mai). În ambele bătălii, tancurile sovietice au fost respinse de 3 divizii blindate germane de elită (Großdeutschland, Totenkopf şi 24 Panzer).

În acest moment, obiectivul politic al României s-a limpezit: ieşirea din război, iar obiectivul militar a devenit stabilirea liniei frontului pentru a se putea purta negocieri. Atât mareşalul Antonescu, cât şi cercurile din jurul regelui Mihai au deschis linii de discuţie cu britanicii şi sovieticii. Discuţiile nu au ajuns la niciun rezultat: respectând declaraţia de la Moscova din 30 octombrie 1943, României i se cerea capitularea necondiţionată, condiţie respinsă de Antonescu. Mareşalul spera că prin fixarea liniei frontului pe aliniamentul Focşani-Galaţi ar fi atins un obiectiv militar care să îi permită atingerea obiectivului politic (din nou, subordonarea politicii în faţa deciziilor militare).

Operaţiunea Iaşi-Chişinău

Pe 20 august 1944 sovieticii au declanşat operaţiunea Iaşi-Chişinău care avea ca obiectiv încercuirea trupelor române-germane din nordul Moldovei şi cucerirea liniei Focşani-Galaţi unde s-ar fi putut organiza o linie de apărare. Faza a doua a ofensivei sovietice prevedea ocuparea rafinăriilor de la Ploieşti şi a Bucureştiului.

Puţini ştiu că operaţiunea Iaşi-Chişinău a avut aceleaşi dimensiuni cu bătălia de la Stalingrad. Sovieticii au aruncat în luptă 1,25 milioane soldaţi, 16.000 de tunuri, 1800 de tancuri şi 2200 de avioane împotriva a 900.000 de soldaţi (500.000 germani, 400.000 români) susţinuţi de 7.600 de tunuri, 400 de tancuri şi 800 de avioane. Diviziile blindate de elită Großdeutschland, Totenkopf şi 24 Panzer (care respinseseră atacurile din aprilie şi mai) fuseseră transferate în nord, pe frontul baltic. În bătălia de la Stalingrad sovieticii au angajat 1,14 milioane soldaţi, 13.500 tunuri, 900 de tancuri şi 1400 de avioane împotriva a 1 milion de soldaţi, 10.300 tunuri, 675 tancuri şi 1200 avioane.

Pe 23 august 1944 frontul româno-german fusese spulberat de sovietici. Sovieticii ajunseseră la Bacău şi Bârlad. Există o discuţie extinsă dacă ar mai fi putut fi organizată rezistenţa pe linia Focşani-Galaţi. Distrugerea armatelor româno-germane din nordul Moldovei l-a mobilizat pe regele Mihai şi cei din jurul lui să îl aresteze pe mareşalul Ion Antonescu şi să încerce să atingă obiectivul politic (ieşirea din alianţa cu Germania) cu orice preţ.

Şi dacă?

Greşeala regelui Mihai a fost că şi-a stabilit un obiectiv pe termen scurt: ieşirea din război şi armistiţiul cu Aliaţii. A sperat că britanicii şi americanii vor susţine România, fără să ştie că una din condiţiile puse de Stalin a fost re-anexarea Basarabiei. Mai mult, regele Mihai nu avea de unde să ştie de acordul dintre Churchill şi Stalin din 9 octombrie 1944 prin care România era plasată în sfera de interese a Uniunii Sovietice. După 23 august 1944 regele Mihai a rămas o simplă marionetă politică.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Antonescu evita arestarea şi reuşea să stabilizeze frontul pe linia Focşani-Galaţi? Evoluţia generală nu ar fi fost mult diferită. În cazul în care mareşalul Antonescu ar fi urmărit obiectivul politic al ieşirii din război, cel mai probabil ar fi avut soarta lui Miklos Horthy – ar fi fost arestat de germani, care ar fi instalat la Bucureşti un guvern legionar sub conducerea lui Horia Sima. Indiferent dacă mareşalul Antonescu rămânea sau nu la putere, până la urmă sovieticii tot ar fi rupt frontul şi ar fi invadat România. Cu sau fără rege, cu sau fără lovitura de stat de la 23 august 1944, România tot sub influenţa sovietică ar fi ajuns.

blogpostt

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD pe TWITTER!

 
 
 
 
 
 
 
 
 
revelare

Lovitura a avut loc pt. că am pierdut războul de eliberare a Basarabiei și a trebuit să îl începem pe cel de eliberare a Ardealului de Nord. Roânia a avut de dus războaiele ei proprii, de eliberare a propriului teritoriu. La fel și în 1916-1918. Acolo am fost câștigători pe toată linia…

Septembrie 6, 2013 at 17:16 Răspunde
 
vlad

trădătorii, ca și chirăul, cresc nesemănați

Septembrie 9, 2013 at 12:07 Răspunde
 
AlxQ

Din cate stiu participarea Romaniei la razboi avea 2 obiective clare! Recuperarea Basarabiei si respectiv a Transilvaniei!”Recuperarea Transilvaniei de nord de la Ungaria făcea parte din planurile secrete ale mareşalului Antonescu, însă Hitler amâna decizia după încheierea războiului.” Nu stiu cat de secreta era dorinta lui Antonescu de recuperare a Transilvaniei din moment ce o mentiona in toate intalnirile cu Hitler!
Nu inteleg deci ce sens are ideea ca lovitura de stat din 23 august a avut loc pentru ca nu mai avea un obiectiv clar din moment ce tot aici se mentioneaza deja celalt „obiectiv”, recuperarea Transilvaniei! Asa ca aici ori este o lipsa de logica sau este greseala de prezentare, deoarece sunt idei care se resping singure prezentate impreuna.

Septembrie 12, 2013 at 06:05 Răspunde
 
hohenzollern

Aveti dreptate numai partial. Intr-adevar ocuparea integrala a Romaniei de catre trupele rusesti nu mai putea fi evitata … In schimb, transformarea tarii in stat comunist trebuia si putea fi evitata: dupa 23 august 44 ,Romania capatase totusi un anumit prestigiu pe plan international prin scurtarea razboiului,avea inca o armata de un milion de oameni, servicii secrete proprii, deci suficiente argumente spre deosebire de celelalte tari din estul european, pentru a-si pastra independenta. Din pacate, a intervenit lipsa de discernamant a fostului rege Mihai I care ,in aprilie 1945 , a semnat 2 decrete regale absolut dezastruoase prin care armata romana era incadrata cu divizia sovietica Tudor Vladimirescu si de asemenea serviciile secrete respectiv Siguranta erau incadrate si puse sub comanda unor ofiteri NKVD. … Acum urmasii enkavedistilor il folosesc din nou pe Mihai pentru a isi realiza alte planuri scelerate: Sa speram ca planurile lor vor da gres de data asta

Septembrie 14, 2013 at 07:34 Răspunde
 
AlxQ

Recomand sa citesti putina istorie inainte sa comentezi. Romania a fost tratata ca un stat invins si a fost pasata URSS! Intre 23 august 1944 si pana la Conferinta de pace de la Paris din 1947 rusii au facut ce vrut cu aprobarea tacita a englezilor si americanilor. Si una din primele lor actiuni a fost sa micsoreze numarul trupelor romane prin toate mijloacele posibile. Intre 1944 si 1945 cea mai mare parte a armatei romane se afla sub controlul celei sovietice pe front in vest, iar apoi au fost demobilizarile de dupa razboi, urmate apoi de arestari in cazul multor soldati care au luptat in est.
Regele Mihai a reinstituit dupa 23 august 1944 Constitutia din 1923, in care avea totusi prerogative reduse.

Septembrie 14, 2013 at 08:59 Răspunde
 
hohenzollern

La 23 august 1944 si cateva luni dupa, fostul rege Mihai se bucura de increderea si loialitatea intregului popor roman ,inclusiv al armatei romane,politiei si serviciului secret de informatii. In acest timp, rusii, in calitate de ocupanti, au luat desigur unele masuri pentru a mentine ordinea in teritoriul ocupat ,pana la finalul razboiului. Dar ei nu ar fi putut impune romanilor comunismul daca nu ar fi avut armata romana si politia de partea lor. Iar armata romana si politia au devenit instrumente ale ocupantului sovietic abia dupa emiterea celor 2 decrete regale din aprilie 1945 si dupa epurarile operate in vara aceluiasi an.

Septembrie 14, 2013 at 10:36
 
AlxQ

Cam ce spui acolo este de genul „ce ar fi fost daca!?” In general istoria nu se face asa. Ce s-a intamplat atunci s-a petrecut pentru ca cei de atunci au reactionat conform datelor care dispuneau ei atunci! Nu a comunicat nici un englez sau american atunci regelui Mihai sau celor din partidele istorice democratice ca au fost dati total pe mana rusilor, chiar daca ii incurajau sa treaca alaturi de aliati. Cat despre ce ar fi putut face regele, probabil ca ar fi fost inlaturat oricum de rusi daca ar fi facut ceva care ar fi fost impotriva intereselor rusesti!
Tot ceea ce au facut rusii au fost sa isi impuna tot ceea au dorit, cu orice mijloace dispuneau.

Septembrie 14, 2013 at 13:03
 
Nikkon

Asupra regelui probabil ca a influenta speranta de a nu distruge țara, să obțină îngădunța sovietiticilor sperînd asfel să-și scape proria viață. sacrifcându-l pe Mareșal. Nu e clară poziția soției lui, care pare să fi fost influențată de ate forțe. Poate că ar fi cayul ca el să explice acum comportamentul din 1944 și de ce a fost decorat de Stalin

Septembrie 15, 2013 at 12:41 Răspunde
 
Nume: *
Adresa de email: *
nu se publica
Sit web
Comentariul*
 

 
 
 
De acelasi autor
 
 

Hitler despre România: trebuie să devină o ţară agricolă

 

Ideea transformării cu orice preţ a României într-o ţară agricolă nu le-a venit prima dată sovieticilor. Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD pe TWITTER! (0 Hitler despre România: trebuie să devină o ţară agricolă )

…maghiarii şi germanii rareori trăiesc paşnic unii cu alţii

 

În prezent domină concepţia că naţiunile au apărut în secolul al XIX-lea, şi că naţiunea este o construcţie artificială. Conform acestei teorii, etnia nu avea aproape nici o importanţă în evul mediu, în această epocă diferenţele erau sociale: nobili, clerici, orăşeni şi ţărani – nu conta originea etnică. Doar că teoria asta nu se potriveşte... (0 …maghiarii şi germanii rareori trăiesc paşnic unii cu alţii )

Sunt de acord cu Zoso: satul românesc trebuie să moară

 

Zoso a zis că „satele româneşti ar trebui rase de pe faţa pământului şi ţăranii înecaţi ca şobolanii” (aici) ceea ce i-a enervat pe mulţi care au lipsit la cursul de limba română la care s-a predat hiperbola (prin clasa a VI-a dacă îmi amintesc bine, paşa Hassan „şi vodă-i un munte”, dar mai bine învăţăm comentarii... (0 Sunt de acord cu Zoso: satul românesc trebuie să moară )

 
 
Vezi toata lista de bloggeri
 
 
 
Ultimele
Comentarii

[…] sursa principală a creierului de noradrenalina – o substanta care poate înlătura depresia. – See more Explicația ar fi…

blegea, tocmai că România s-a împotrivit Pactului Ribentrop Molotov, că altfel nu mureau soldații români pe la Țiganca, Chișinău etc

ivane, scrii ca să nu adormi voi nu erați în stare să vă apărați în 1918 când rușii erau…

来源: 产品目录 复合板系列 店面压瓦机 U型槽设备系列 百叶窗成型设备 常用压瓦机系列 阳极板设备系列 数控止水钢板机 角驰压瓦机系列 三维扣&

沧州金辉压瓦机械设备厂   电 话:0317-8086188 &nbsp,手机:13832771638王女士; 电 话:0317-8086199   手 机:13832771638  15133711101   Q    Q:59458991       49870222   联系人:王经理   邮 &

 
 
Vrei ca textul tau sa fie publicat aici?
Scrie-ne la info@blogspot.md

Vom publica acele articole care oferă perspective noi asupra temelor dezbătute în spațiu public și demonstrează o buna cunoaștere a subiectului abordat.

Inscrie-te acum sau Solicită blog