BlogPost.Timpul.md

Vreau să fug din țara mea

O să vă povestesc o istorie care încă nu am hotărât dacă îmi face față sau nu. Am o verișoară care de ani buni e stabilită în SUA. Atunci când abia plecase din țară, simțeam o puternică tristețe și îmi era dor de ea, dar și acum îmi este. Era și firesc, deși nu suntem verișoare drepte și există o diferență de vârstă destul de „palpabilă” între noi, ne înțelegeam foarte bine cu ea. Ea a fost cea care îmi era bună prietenă, martor la îndrăgostirile mele adolescentine și chiar cea care mi-a făcut cunoștință cu prima mea dragoste, acum soțul meu. 🙂 Pe atunci ea mă întreba și cred că încerca să mă convingă și pe mine să-mi văd viitorul undeva peste hotarele țării natale.

Atunci, cu vreo șapte ani în urmă, ziceam că nu-mi imaginez viața în altă parte decât în țara unde m-am născut. Verișoara mea mi-a zis: „O să vedem ce o să zici peste câțiva ani”. Eram o adolescentă naivă, romantică, plină de viață și de speranță. Au mai trecut câțiva ani și patriotismul era în surplus în mine. Trăiam cu convingerea că pot schimba ceva în țara asta, că o putem face împreună, că lucrurile se vor mișca din loc, că va fi mai bine. Apogeul patriotismului, al încrederii mele în viitor, dar totodată și a naivității mele, poate fi punctat pe axa cronologică a vieții mele, în drept cu anul 2009, dacă e să fiu mai exactă, luna aprilie. Născută fiind pe 8 aprilie, a doua zi, seara pe la vreo 22:00 fiind în PMAN, am zis cu o fericire enormă în voce, că în acest an țara întreagă mi-a făcut un cadou extrem de frumos de ziua mea.

Acum din păcate sau din fericire (încă nu am decis), gândesc altfel! Iluziile mele naive s-au făcut cioburi, peste care zilnic pășesc și care întruna îmi rănesc „picioarele” și orice rămășiță de dorință și posibilitate de-a mai visa la un viitor în țara mea. Poate o să fiu acuzată de trădare, așa cum și eu la rândul meu îi acuzam pe alții, poate de lașitate sau de nu mai știu ce, dar vreau să spun doar una: eu nu-mi permit luxul de-a-mi irosi unica și scurta mea viață pe speranțe. Așa și-au irosit-o străbuneii, buneii și părinții mei sau poate lanțul ăsta are mult mai multe verigi.

Generații întregi de oamenii au tot sperat, încercând să lupte cu morile de vânt. Oameni care chemau schimbarea prin muzică, versuri, voce, articole, cărți sau înflăcărata dorință de-a o cunoaște. Și în zădar! Pentru că majoritatea conaționalilor mei, mereu au adorat să fie prostiți! Da, au A-D-O-R-A-T!!! Lor le place să discute post factum care guvernanți sunt mai porcoși, care i-au prostit mai mult și în loc să își concentreze forțele spre această schimbare (prea) mult așteptată, ei și-o focusează spre interminabilele discuții și controverse „cu care a fost mai rău”. Nu se gândesc cu care ne va fi mai bine, ci cu care ne-a fost mai rău. Un fel de sport național.

Pentru că am obosit de aceste discuții, pentru că vreau o viață decentă, într-o societate sănătoasă, formată din oameni cu mințile neaburite și lipsiți de ură și agresivitate încununată cu analfabetism parțial.

Pentru că vreau să trăiesc, nu să supraviețuiesc umil. Pentru că vreau să fiu apreciată la justa valoare, pentru că e firesc să-ți dorești mai mult, mai bine, mai frumos.

Am ajuns să-i înțeleg pe cei care nu-și doresc să revină acasă, decât în vacanțe. Pe cei care sub sentința de-a nu vorbi limba maternă, preferă să devină cetățeni ai altor țări.

Într-o călătorie peste hotare, în care am fost însoțită de către o prietenă, m-am întrebat așa retoric, cu glas tare: „Oare ce vină purtăm, cu ce am greșit de ne-am născut în țara noastră?”. La care tovarășa mea de drum zice: „Nu știu, de multe ori mă întreb și eu asta”, fiind și ea sfâșiat de dorul de casă și realitatea în care are de ales fie că revine acasă (fiind stabilită în Franța) și trăiește pe pământul străbunilor, dar posibil cu regrete toată viața că a ratat șansa de a trăi decent, fie rămâne acolo, devine cine își dorește, dar poartă cu ea oriunde vinovăția că a plecat.

Acum verișoara mea îmi spune: „Îți ziceam eu că o să stăm de vorbă peste câțiva ani”. Când o întreb ce mai face, ea îmi povestește că e bine, are o casă, mașini, un salariu decent din care își permite să trăiască așa cum își dorește, are o asigurare socială, medicală, o garanție, un viitor care după cum spune chiar ea, ”dacă nu ești lenos, ți-e asigurat”.

Acum trăiesc cu frământările mele: „să plec?”, „unde să plec?”. E greu să te decizi să lași totul în urmă, să pleci în altă țară, într-o societate străină și să încerci să-ți construiești visul. E greu! Dar nu și imposibil, atunci când nu prea ai ce pierde!

sursa: anastasia-popescu.blogspot.com

blogpostt

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD pe TWITTER!

 
 
 
 
 
 
 
Etichete: ,
 
 
Racu Lora

Ai perfecta dreptate.Suntem un popor muncitor, rabdator, dar am avut parte de politicieni si guvernatori care nici odata nu sau gindit cum traesc taranii la sat,muncitorii cinstiti, medicii si profesorii…cu 1000 lei salariul,ce nici de ceai nu-ti ajunge.

Iulie 30, 2013 at 23:01 Răspunde
 
Nume: *
Adresa de email: *
nu se publica
Sit web
Comentariul*
 

 
 
 
De acelasi autor
 
 

Descoperire științifică de excepție la Chișinău

 

Un matematician moldovean soluționează o problemă formulată de către renumitul matematician francez Poincaré acum 130 de ani. Se numește Mihail Popa, este doctor habilitat, profesor universitar, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Matematică și Informatică (IMI). A împlinit anul acesta 65 ani şi este unul din cercetătorii adevăraţi de la noi care munceşte cu onestitate şi cu... (0 Descoperire științifică de excepție la Chișinău )

Rușinea… de a fi moldovean

 

Ce fel de nație suntem noi, moldovenii? Îi aud pe unii care spun că sunt mândri că’s moldoveni. Ridică mândria la rang de virtute și se umflă în pene ca niște curcani plouați. Cum să te mândrești că ești moldovean când niște dobitoci, moldoveni mândri, au violat două suflete amărâte: într-un sat o femeie gravidă,... (6 Rușinea… de a fi moldovean )

Violează un scenariu bun din viață

 

în moldova nu se fac filme. cică nu avem scenarii. sau, de fapt, nu avem scenariști. pentru că scenarii avem, mai dă domnu, în fiecare zi la știrile pro tv. acum am intrat în perioada violurilor. epidemia violurilor. violăm tot de la capre la gravide și downi. uite un scenariu  bun: șapte tipi o violează... (0 Violează un scenariu bun din viață )

 
 
Vezi toata lista de bloggeri
 
 
 
Ultimele
Comentarii

[…] sursa principală a creierului de noradrenalina – o substanta care poate înlătura depresia. – See more Explicația ar fi…

blegea, tocmai că România s-a împotrivit Pactului Ribentrop Molotov, că altfel nu mureau soldații români pe la Țiganca, Chișinău etc

ivane, scrii ca să nu adormi voi nu erați în stare să vă apărați în 1918 când rușii erau…

来源: 产品目录 复合板系列 店面压瓦机 U型槽设备系列 百叶窗成型设备 常用压瓦机系列 阳极板设备系列 数控止水钢板机 角驰压瓦机系列 三维扣&

沧州金辉压瓦机械设备厂   电 话:0317-8086188 &nbsp,手机:13832771638王女士; 电 话:0317-8086199   手 机:13832771638  15133711101   Q    Q:59458991       49870222   联系人:王经理   邮 &

 
 
Vrei ca textul tau sa fie publicat aici?
Scrie-ne la info@blogspot.md

Vom publica acele articole care oferă perspective noi asupra temelor dezbătute în spațiu public și demonstrează o buna cunoaștere a subiectului abordat.

Inscrie-te acum sau Solicită blog