BlogPost.Timpul.md
02.05.2013

Spre o schimbare esenţială a puterii în Europa: declinul integrării şi întoarcerea naţionalismului

 
Bloggeri / autori

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Studii Americane. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, fiind fost secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (ianuarie 2005 – iunie 2007) şi consul general al României la Toronto (martie 2008 – octombrie 2012)

 
 

După alegerile europarlamentare din 22-25 mai 2014 vom avea o nouă Comisie Europeană şi o nouă configuraţie a Parlamentului European. Riscând o previziune politică, aş spune că este pe zi ce trece tot mai posibil ca rezultatul acestor alegeri să fie dezamăgitor pentru forţele pro-europene şi să marcheze începutul unei consolidări viguroase a mişcărilor eurosceptice, populiste şi naţionaliste în cadrul Uniunii, care să blocheze pe termen lung avansul proceselor de lărgire şi adâncire a integrării europene.

În această schimbare de partitură care se profilează nu e numai certitudinea plecării lui Barroso, Van Rompuy sau Reding (pe fond, la capătul unui mandat eşuat în ceea ce priveşte credibilitatea internă şi externă a Uniunii Europene), e mai mult decât atât: un nou tip de discurs politic se întrezăreşte la orizontul anilor care urmează, o putere esenţialmente diferită ca natură intelectuală, valori şi convingeri politice, o alianţă a rezistenţelor profunde (de tip catch-all) la soluţiile federative sau confederative şi, în general vorbind, o barieră robustă în faţa conceptului de „mai multă Europă”. Începe, probabil, ciclul istoric al reculului ideii europene.

După cum arată astăzi lucrurile pe continent, cred că generaţia noastră va fi din nefericire martoră („părtaşă”?) la declinul paradigmei integrării europene şi la întoarcerea discursului naţionalist, utilizat ca refugiu electoral. Este suficient să privim cifrele publicate recent de Oficiul European de Statistică privind involuţia dramatică a încrederii publice în instituţiile de la Bruxelles pentru a anticipa „apropierea aisbergurilor”: din 2007 până în 2012, neîncrederea spaniolilor în Uniunea Europeană a crescut de la 23% la 72% (!), a britanicilor de la 49% la 69%, a germanilor de 36% la 56%, a francezilor de la 41% la 59% iar a polonezilor (care au aderat în 2004, cu cote mari de entuziasm pro-european, specifice Europei Centrale şi de Est) de la 18% la 42%. Ecourile în presa europeană sunt pe măsura severităţii căderii percepţiilor pro-europene1. Dar ce s-a întâmplat de fapt în aceşti opt ani, după eşecul Tratatului Constituţional în referendumurile francez şi olandez din 2005?

Despre multiplele crize ale Europei am mai scris şi, probabil, va trebui să scriem multă vreme de acum înainte. Practic, de la dezechilibrele financiar-bugetare cronice şi datoriile suverane masive la şomajul alarmant (Spania a atins recent un maxim istoric de 27,2% forţă de muncă neocupată, pe o medie a UE de 12%, deloc liniştitoare), sau de la problemele legate de costurile sociale crescute şi competitivitatea economică relativ scăzută la îmbătrânirea populaţiei, avem toate indiciile să înţelegem că modelul politico-administrativ, economic, social şi chiar cultural al Europei postbelice şi-a atins limitele. Dincolo de acest prag critic, o schimbare majoră de paradigmă este aşteptată să se întâmple la nivelul Uniunii, fie în sensul unor reforme structurale profunde (greu de crezut însă că va exista capacitatea politică necesară, mai ales pe fondul frustrărilor economice şi sociale crescânde ale populaţiei) fie în sensul dezintegrării politice şi al resuscitării discursului naţionalist, populist şi protecţionist.

Nu este nicio ezitare în a asuma faptul că Europa integrată, a cărei istorie a început cu peste 60 de ani în urmă (să admitem, simbolic, odată cu Declaraţia Schuman de reconciliere franco-germană de la 9 mai 1950), a oferit cetăţenilor statelor membre cel mai ridicat standard de viaţă care a fost vreodată înregistrat la nivelul clasei mijlocii din întreaga lume. Ştim, de asemenea, că democraţiile occidentale au acceptat modelul integrării (fie în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, fie în cadrul Comunităţilor Europene) în primul rând pentru a-şi garanta securitatea şi proteja interesele de spectrul ameninţător al Uniunii Sovietice şi al expansiunii comunismului. Odată dispărută această ameninţare sistemică şi realizată extinderea spre Est, relevanţa NATO a scăzut considerabil iar motivaţia extinderii suplimentare a Uniunii a pierdut din vigoare şi atractivitate, pe fondul discursului ipocrit de blamare a imigraţiei est-europene din unele state importante ale Europei de Vest.

Nu sunt, fireşte, nici imigranţii, nici extinderea Uniunii spre Est, cauza declinului economic al Europei. Dimpotrivă, aş spune, forţa de muncă ieftină şi de multe ori „la negru” (fără drepturi sociale) a ajutat economiile vest-europene să păstreze pe cât posibil o competitivitate comparabilă cu cea a economiilor emergente din Asia. Dar s-a întâmplat pur şi simplu ca extinderile din 2004 şi 2007 să se suprapună cu începutul crizei economice, pentru ca să fie inoculată politic ideea că „intrarea Estului sărac” a stricat atmosfera fericită din clubul exclusivist al naţiunilor occidentale. Marea Britanie, Olanda, Italia, Franţa, Norvegia (parte a Acordului Schengen, chiar dacă nemembră a Uniunii, anunţând însă că ia în considerare părăsirea Spaţiului pentru a-şi proteja teritoriul de imigraţia ilegală), Finlanda sau Danemarca iar mai nou Germania sunt doar câteva exemple de state dezvoltate în care şi-a făcut sau îşi face loc, dintr-un motiv sau altul, discursul populist anti-european.

Atenţia cea mai mare ar trebui însă acordată alegerilor generale din Germania, programate pentru 22 septembrie a.c. În principiu, CDU/CSU are prima şansă să formeze guvernul, cu 40% (în scădere totuşi cu 2% faţă de luna trecută) chiar dacă FDP, aliatul liberal de centru, cu doar 4% în prezent, este încă sub pragul de intrare în Bundestag. Mai interesant este că AfD (Alternativa pentru Germania), partid care propune ieşirea ţării din Zona Euro, a crescut de la 3% la 5% în ultimele două luni şi, dacă tendinţa se menţine, va intra în Parlament cu un scor neaşteptat de bun. Un eventual guvern minoritar al creştin-democraţilor ar vulnerabiliza politic cancelaria de la Berlin şi ar face practic imposibil de imaginat orice contribuţie substanţială a Germaniei la salvarea Zonei Euro. Acest preambul german va avea ulterior o reflectare la alegerile europene din mai 2014.

Auspiciile sub care ne îndreptăm spre alegerile europene de anul viitor sunt mai degrabă pesimiste pentru toate forţele pro-europene. O recunoaşte recent preşedintele Barroso, care se teme că „visul european” este ameninţat de şomaj, de temerile şi frustrările oamenilor. Abandonarea discursivă bruscă a temei austerităţii de către liderii populari europeni este semnul îngrijorării pierderii alegerilor din 2014. Nu neapărat al rezolvării definitive a dezechilibrului între venituri (producţie) şi resursele consumate, care constituie în continuare problema-cheie a Europei şi a modelului Welfare State.

Socialiştii îşi pregătesc deja cu un aer triumfător candidaţii pentru poziţiile de vârf din Comisie şi Parlament, dar se cam grăbesc, s-ar putea ca nici rezultatele lor să nu fie foarte bune. Europenii nu vor neapărat schimbarea popularilor cu socialiştii (vezi scăderea la jumătate a popularităţii Preşedintelui Hollande în numai un an de mandat, cea mai gravă din istoria Republicii Franceze), ci soluţii ori cel puţin iluzii de soluţii la declinul economic al Europei, la fragilitatea pieţelor, la problema datoriilor sau a şomajului. În absenţa soluţiilor economice reale, votanţii vor „cumpăra” probabil vorbele despre interesul naţional şi „noua politică”, de tipul Beppe Grillo, Geert Wilders, Le Pen sau Nigel Farage. În acest context, rolul liberalilor ca grup rezonabil de centru în formarea majorităţii va deveni cel mai probabil decisiv şi este de urmărit dacă liberalii vor merge cu popularii (spre o conducere de centru-dreapta) sau cu socialiştii, favorizând o majoritate parlamentară şi o Comisie cu orientare de centru-stânga.

Pe fondul fragmentării votului european, al eroziunii grupurilor politice tradiţionale şi al apariţiei unor forţe eurosceptice şi naţionaliste noi (sau întărite pe seama crizei), perspectiva guvernării Europei devine tot mai incertă. Iar 2014 va fi doar începutul.

1 Vezi http://www.guardian.co.uk/world/2013/apr/24/trust-eu-falls-record-low sauhttp://www.dw.de/trust-in-european-union-hits-record-low/a-16775428

blogpostt

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD pe TWITTER!

 
 
 
 
 
 
 
 
 
Marcel Cristea

Nationalismul e component de baza a Grupului Social (fara nationalism grupurile se destrama si nu pot exista) si a aparut din necesitatea de a crea legatura dintre membrii grupului cu trasaturi, caracteristici sau /si cultura comuna in scopul sacrificarii intereselor personale a membrilor in favoarea interesului grupului social cu scopul apararii ca Instinct de Prezervare . Ethnonationalismul se refera in special asupra cimentului ce leaga sau tine impreuna un grup Ethnic. Sociobiologistii cred in componenta biologica sau/si predispozitia biologica a oamenilor la Nationalism. Nationalismul deci e lipiciul ce tine impreuna membri unor membri ai unui grup mai mic sau mai mare si se poate spune chiar ca e dragostea pentru ai nostrii si ura fata de ceilalti. Dea lungul istoriei societatilor umane Nationalismul a fost instrumental supresiunii opozitiei politice prin invocarea pericolului dinafara (Ceausescu a folosit cel mai mult acest concept in mentinerea sa la puterii politice. Nationalismul a fost cu noi inca de la inceput si va fi pina la sfirsit indifferent de afirmatiile unora sau altora, si nu e nici o crima sa fii nationalist deoarece toti oamenii sunt Ethnos sau Nationalisti. Nationalismul nu e o ideologie si deci nu trebue confundat cu Liberalismul, Socialismul, Comunismul, Fascismul, Nazismul,
Pericolul cel mai mare nu e Nationalismul ci oportunismul politicienilor in exploatarea incertitudinii in crearea perceptiei pericolelor dinafara in scopul infasurarii in drapel si a stringerii rindurilor cu scopul centralizarea puterii politice in miinile demagogilor deghizati in patrioti de parade.

Mai 3, 2013 at 21:25 Răspunde
 
Nina

tot raul e spre bine..

Mai 7, 2013 at 11:36 Răspunde
 
Nume: *
Adresa de email: *
nu se publica
Sit web
Comentariul*
 

 
 
 
De acelasi autor
 
 
27.06.2013

Ciocnirea culturilor politice şi impasul Turciei post-kemaliste. Dar răspunsul Uniunii Europene?

 

Evident, n-a fost şi nu este vorba despre Parcul Gezi. Nu pentru salvarea copacilor din simbolica de-acum piaţă centrală a Istanbulului s-au declanşat protestele masive din ultimele săptămâni. Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD pe TWITTER! (0 Ciocnirea culturilor politice şi impasul Turciei post-kemaliste. Dar răspunsul Uniunii Europene? )

10.06.2013

Germania şi Europa „neguvernabilă”: această ironie a istoriei

 

Ideea germană a superiorităţii bântuie încă Europa, la aproape 75 de ani de la declanşarea celei mai mari tragedii din istoria umanităţii. Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD pe TWITTER! (0 Germania şi Europa „neguvernabilă”: această ironie a istoriei )

26.05.2013

Stratfor, Rusia şi puterea simbolurilor

 

Este imposibil, cred, ca celor care citesc regulat analizele de politică internaţională aleStratfor să le fi scăpat nuanţele eurosceptice, cele având nostalgia unei abordări a relaţiilor internaţionale bazată pe „echilibrul puterii” (în spiritul şcolii realiste, dominantă în perioada Războiului Rece) şi mai ales „tuşele” menajante la adresa puterii şi intereselor strategice ale Rusiei. Dacă ți-a plăcut... (0 Stratfor, Rusia şi puterea simbolurilor )

 
 
Vezi toata lista de bloggeri
 
 
 
Ultimele
Comentarii

[…] sursa principală a creierului de noradrenalina – o substanta care poate înlătura depresia. – See more Explicația ar fi…

blegea, tocmai că România s-a împotrivit Pactului Ribentrop Molotov, că altfel nu mureau soldații români pe la Țiganca, Chișinău etc

ivane, scrii ca să nu adormi voi nu erați în stare să vă apărați în 1918 când rușii erau…

来源: 产品目录 复合板系列 店面压瓦机 U型槽设备系列 百叶窗成型设备 常用压瓦机系列 阳极板设备系列 数控止水钢板机 角驰压瓦机系列 三维扣&

沧州金辉压瓦机械设备厂   电 话:0317-8086188 &nbsp,手机:13832771638王女士; 电 话:0317-8086199   手 机:13832771638  15133711101   Q    Q:59458991       49870222   联系人:王经理   邮 &

 
 
Vrei ca textul tau sa fie publicat aici?
Scrie-ne la info@blogspot.md

Vom publica acele articole care oferă perspective noi asupra temelor dezbătute în spațiu public și demonstrează o buna cunoaștere a subiectului abordat.

Inscrie-te acum sau Solicită blog