N-o să generalizez. Moralmente nu pot. Din puținul meu simț practic nu pot să-i bag pe toți într-o oală, doar pe câțiva. O să-mi expun părerea mea, zic eu obiectivă, ceea ce EU am observat, și cea subiectivă vine din partea unor persoane care paralel cu mine, la rugămintea mea au încercat oarecum să-mi confirme sau infirme cele observate de mine pe partea lor de sector, medici de familie, diferiți specialiști, etc.
De-a lungul timpului, mai exact din octombrie anul trecut și până nu demult am avut la dispoziție suficient timp să analizez metoda de lucru a unor medici de familie, specialiști, asistente medicale, etc.
Prima observație și cea care cel mai mult mă frământă e că unii medici/specialiști scriu unul și același tratament ori de câte ori nu te-ai plânge tu că te doare și te tot doare ce te mai doare. Le este lene să te trimită la investigații, de parcă ei o să stea în rând, de parcă ei o să piardă timp, li-i în cot de faptul că tu cheltui bani aiurea, de faptul că tu o perioadă îndelungată de timp umbli ca un zombie, o legumă vestejită, de nimic bună, nici măcar în stare să respiri aer curat în aglomerația fină a orașului.
Iau cartela medicală, răsfoiesc recetele din dățile trecute, și cu același succes scriu altă nou-nouță, fără ceva în plus sau în minus. Atenționezi acest fapt și mai adaugi un la ce bun același tratament și indignați, apoi răniți în amor propriu te trimit la alții. Culmea cu aceleași antecedente profesionale.
O altă observație e legată de faptul că cineva acordă atenție sau mulțumire materială la fiecare control medical în detrimentul acelei persoane care nu face așa ceva. Intri în cabinet, o a doua dată, că la prima îți zâmbește la comandă, de parcă cineva într-un dos apasă vreun buton magic, momentan i se schimbă față, de parcă i-a picat tavanul în cap. Cu viteza luminii te ascultă, dacă o mai face, am impresia că nu și te trimite la plimbare.
Acuma mă întreb așa, neavând ce face, pentru ce mai primesc oamenii ăștia salariu? Unde le stă pitită conștiința, cum poți să te duci la servici și în fiecare zi să aștepți cineva să te mulțumească, și dacă se întâmplă ca în ziua ceea nimeni să nu-ți întindă nimic, doar o amărâtă de ciocolată, o fluturi în vânt vădit nemulțumit/ă și mai adaugi: „asta e tot ce am meritat eu azi pentru așa o zi de muncă”.
Mai departe sunt doar întrebări retorice și dacă le dau mă tem să nu dau cu bâta-n baltă și mi s-o mai ofilit elanul sau avântul de mai sus. Eh viață, eh realitate sumbră sau putredă de tot.
sursa: eulmeu.net
