BlogPost.Timpul.md
12.03.2013

Guvern european sau dezintegrare: lecția Ciprului

 
Bloggeri / autori

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Studii Americane. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, fiind fost secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (ianuarie 2005 – iunie 2007) şi consul general al României la Toronto (martie 2008 – octombrie 2012)

 
 

În caz că cineva mai avea dubii, Ciprul ne dezvăluie încă o dată dilema cinică a Europei de astăzi: renunţarea la suveranitatea naţională a politicilor economice sau inevitabila dezintegrare, caz în care fiecare ţară va merge pe drumul său şi va consuma exact atât cât poate produce. După cum arată astăzi lucrurile, a doua variantă devine pe zi ce trece tot mai plauzibilă.

Austeritatea se întoarce în forţă într-o Europă obosită, blocată „pe minus”. Economiile centrale s-au săturat să plătească pentru cele periferice, neperformante. Solidaritatea europeană sună bine ca principiu, dar fără o guvernare comună va rămâne doar o vorbă în vânt. Diferenţele actuale de competitivitate, de efort creativ şi de performanţe ale economiilor europene sunt mult prea mari pentru a mai permite statelor membre să rămână „împreună dar suverane”. A fost desigur o iluzie istorică: nu poţi fi decât ori împreună cu alţii dar asumând politici comune până la ultima consecinţă (nu pe jumătate sau pe sfert), ori suveran pe banii tăi. Nimeni nu e obligat în fond să-ţi deconteze facturile şi să-ţi plătească falimentul dacă nu a asumat şi nu a fost parte a deciziilor pe care le-ai luat în trecut, asta spune în esenţă Germania. Din informaţiile preliminare apărute în media europene, se pare că două bănci mari ale Ciprului sunt practic în faliment şi au nevoie urgentă de o refinanţare de 10 miliarde de euro. Wolfgang Schäuble, ministrul de finanţe al Germaniei: „Când îţi depui banii la bancă într-o ţară în care plăteşti un impozit mai mic decât la tine acasă, îţi asumi un risc …Banca Centrală Europeană a clarificat că fără un program serios de reforme ajutorul bancar nu mai poate continua. Nu mai redeschidem chestiunea băncilor. Cineva trebuie să le spună asta ciprioţilor.” Pe de altă parte, vor spune ciprioţii, dacă pentru greci şi spanioli s-a putut, pentru noi de ce nu se mai poate? Tocmai la noi s-au terminat banii şi răbdarea nemţilor? Suntem atât de mici şi tocmai de noi vă împiedicaţi? Some change? Ghinionul Ciprului (şi al ruşilor, grecilor sau englezilor cu banii depuşi în micul paradis fiscal din Mediterană) este că de data asta Germania este cu doar şase luni înainte de alegeri: ar trebui deci să-l creadă pe Schäuble că vorbeşte serios iar Merkel nu le poate spune alegătorilor germani că trebuie să mai plătească şi pentru falimentul băncilor cipriote. S-ar putea ca votanţii să fie de altă părere iar salvarea Ciprului este cu certitudine o miză mai mică decât cancelaria guvernului de la Berlin. Este aşadar cel mai prost moment posibil pentru a cere ajutorul Germaniei. Optimiştilor momentului, susţinătorilor „neamestecului în treburile interne” ale statelor suverane şi adversarilor austerităţii de pretutindeni le dau dreptate şi totodată o veste bună: dacă nemţii antipatici nu mai vor să plătească distracţia din Sudul vesel şi însorit iar englezii ipocriţi fac referendum pentru ieşirea din UE, neacceptând „uniunea fiscală şi bancară” (evident din aceleaşi motive de decont colectiv), poate plătim noi şi bulgarii pentru falimentul bancar din Cipru şi salvăm astfel Europa. Sau poate ne vedem fiecare de treburile noastre, naţionali şi suverani („neatârnaţi”, cum se spunea odată) şi începem în sfârşit operaţiunea de dezintegrare? Ciclurile istoriei. Europa cu două viteze (sau mai multe) este probabil inevitabilă.

În anii din urmă, de la Atena la Lisabona şi de la Dublin la Nicosia europenii s-au încăpăţânat să creadă că pot culege din meniul european doar cireaşa de pe tort, că pot alege câte taxe şi impozite vor să plătească, dacă să-şi declare sau nu piscina din curte sau s-o acopere cu gazon când trece fiscul cu elicopterul pe deasupra cartierelor de vile, câte zile de sărbătoare şi câţi sfinţi vor să prăznuiască, pe câţi măslini să ceară subvenţie europeană, cum să se pensioneze la 60 de ani cu 3000 de Euro pe lună (cu cât circ a ridicat Franţa pe vremea lui Sarkozi vârsta de pensionare la… 62 de ani, cu sindicatele în stradă, pentru a ajunge acum la enormitatea socialistului Hollande de a propune impozitarea cu 75% a averilor mari) şi multe, multe alte beneficii sociale fără acoperire economică, altminteri cât de se poate de generoase şi de nerefuzat. În general exagerările într-o direcţie sunt contrabalansate mai devreme sau mai târziu de exagerări în direcţia opusă, istoria ne-o arată limpede.

Nu e de mirare acum că rata şomajului în unele ţări sudice (Spania, Grecia, Portugalia, nici Italia nu-i prea departe) a ajuns la un incredibil 26-27%. Ce păcat, exact acolo unde e mai frumos şi e mai mult soare, acolo nu mai e de lucru?! Dar dacă salariile, beneficiile sociale sau puterea de cumpărare vor scădea cu 25-30%, nu dintr-o dată ci treptat, în următorii zece ani, ce vor face europenii? Revoluţie, război civil, vot pentru partide extremiste sau pur şi simplu bagajele pentru America de Nord sau de Sud, pentru Australia sau Noua Zeelandă? Sunt mii de europeni care fac deja acest lucru în fiecare lună, din Anglia sau Irlanda până în Spania sau Grecia. Nici în Canada, de pildă, nu este neapărat mai uşor de început o viaţă nouă, dar cel puţin regulile sunt clare şi puternice, totul este previzibil, societatea este stabilă, şomajul undeva la 7% (rezonabil), ştii că ai concediu 15 zile pe an (la 4 săptămâni de concediu se ajunge abia după zeci de ani de muncă), ştii că o să ai atâta pensie câţi bani pui deoparte într-o viaţă (şi de obicei poţi, dacă te ţii de treabă) la bancă sau în alte investiţii (plus contribuţia individualizată la fonduri private, dacă şi cât vrei), ştii că până nu ai asigurarea de sănătate de cetăţean sau rezident permanent o noapte de „cazare” la spital te poate costa 2000-3000 de dolari (fără alte servicii şi tratamente, care pot ridica la peste 150.000 de dolari factura unei nedorite intervenţii chirurgicale urmate de spitalizare şi recuperare), ştii că dacă într-o zi nu mai poţi plăti rata la bancă îţi pierzi casa chiar dacă ai plătit zece-cincisprezece ani conform planului, în fine, ştii că nimeni nu-ţi dă nimic gratis şi nici n-ai unde să te plângi când ai fost dat afară. Nu vine televiziunea. E o lume mai simplă, mai eficientă şi fără atâtea mofturi sociale. Dar nici nu te trezeşti peste noapte cu o taxă de 9,9% pe depozitele bancare de peste 100.000 sau de 6,7% pe cele mai mici (?!). „Lumea nouă” este un sistem logic, funcţional, competitiv, care îţi oferă oportunităţi dar nu îţi bagă în sac. Nu vinde iluzii dar nici nu te trădează. Cum a ajuns oare Europa să ia asemenea decizii groteşti de confiscare a banilor din bănci, după şase decenii de succese în procesul de integrare? Cât de mare trebuie să fie „gaura” reală care trebuie acoperită dacă se ajunge la astfel de măsuri nefireşti? Greşelile sunt desigur mult în urmă, în perioadele de falsă creştere şi expansiune, când totul era posibil şi îngăduit, când Irlanda sau Grecia erau exemplele pozitive ale integrării europene, când era „de unde”.

Reacţia Ciprului este patognomonică pentru impasul politic, economic, social şi de ce nu cultural în care a ajuns Europa: Parlamentul cipriot a votat (speriat de furia cetăţenilor şi uitându-se probabil şi la propriile interese financiare) împotriva planului de salvare propus la Bruxelles, ce-i drept surprinzător şi abuziv. Oamenii sunt în stradă, băncile sunt închise. Acesta este tabloul crispat al zilei. Dacă haosul nu era cumva suficient a mai intervenit şi Biserica Ortodoxă Cipriotă (acţionar important la una din bănci) care se oferă să-şi pună patrimoniul la dispoziţia ţării pentru a nu cădea pe mâna străinilor. Şi pentru a nu plăti cumva taxe mai mari, zic unii. Înduioşător gest! Pe ministrul finanţelor l-au înlocuit a doua zi, însă nu pentru evaziunea fiscală mascată din Cipru şi pentru dezastrul bancar intern (cum ar fi fost normal) ci pentru că n-a opus suficientă rezistenţă condiţiilor europene severe de acordare a ajutorului financiar. Adică n-a obţinut banii aşa, pe nimic, cum mergea odată. Eh, nu mai merge.

De fapt, oamenilor nu le mai convine practic nicio soluţie din cele disponibile astăzi pentru Europa, spun „Nu” la oricare dintre variantele care li se arată de la Bruxelles sau din propria capitală. Nu vor falimentul băncilor, nu vor taxe mărite. Nu vor reducerea beneficiilor sociale, nu vor să muncească mai mult pentru aceiaşi bani. Nu vor mai puţine zile libere, nu vor salariile reduse. Nu vor vacanţe mai scurte, nu vor şomaj, nu vor inflaţie. Nu vor (sau nu mai pot) să-şi plătească datoriile publice dar nu vor nici control supranaţional asupra impozitelor, bugetului şi băncilor. Nu vor să facă muncile de jos, dar nu mai vor nici imigranţi în ţările lor care să le diminueze bunăstarea istorică. Nu vor nici centru-dreapta cu austeritate á la Merkel, nici centru-stânga cu impozite crescute á la Hollande, nici centru-centru á la Monti că-i prea moale cu Bruxelles-ul. Îl vor în schimb pe comicul Bepe Grillo să-i distreze şi să-i critice vehement pe toţi cei care i-au adus aici. Asta da „distracţie” în Europa…

Foarte curând europenii vor trebui să decidă dacă se mai suportă unii pe alţii (bogaţi şi săraci, muncitori şi leneşi, disciplinaţi şi şmecheri) şi mai sunt dispuşi să asume deopotrivă beneficiile şi costurile necesare pentru a merge împreună pe acelaşi drum politic şi economic sau preferă să reînvie fantasma salvării prin soluţii pe cont propriu, pe o piaţă globală în care competiţia este tot mai dură.

Contributors.ro

blogpostt

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD pe TWITTER!

 
 
 
 
 
 
 
 
 
Nume: *
Adresa de email: *
nu se publica
Sit web
Comentariul*
 

 
 
 
De acelasi autor
 
 
27.06.2013

Ciocnirea culturilor politice şi impasul Turciei post-kemaliste. Dar răspunsul Uniunii Europene?

 

Evident, n-a fost şi nu este vorba despre Parcul Gezi. Nu pentru salvarea copacilor din simbolica de-acum piaţă centrală a Istanbulului s-au declanşat protestele masive din ultimele săptămâni. Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD pe TWITTER! (0 Ciocnirea culturilor politice şi impasul Turciei post-kemaliste. Dar răspunsul Uniunii Europene? )

10.06.2013

Germania şi Europa „neguvernabilă”: această ironie a istoriei

 

Ideea germană a superiorităţii bântuie încă Europa, la aproape 75 de ani de la declanşarea celei mai mari tragedii din istoria umanităţii. Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește BLOGPOST.MD pe TWITTER! (0 Germania şi Europa „neguvernabilă”: această ironie a istoriei )

26.05.2013

Stratfor, Rusia şi puterea simbolurilor

 

Este imposibil, cred, ca celor care citesc regulat analizele de politică internaţională aleStratfor să le fi scăpat nuanţele eurosceptice, cele având nostalgia unei abordări a relaţiilor internaţionale bazată pe „echilibrul puterii” (în spiritul şcolii realiste, dominantă în perioada Războiului Rece) şi mai ales „tuşele” menajante la adresa puterii şi intereselor strategice ale Rusiei. Dacă ți-a plăcut... (0 Stratfor, Rusia şi puterea simbolurilor )

 
 
Vezi toata lista de bloggeri
 
 
 
Ultimele
Comentarii

[…] sursa principală a creierului de noradrenalina – o substanta care poate înlătura depresia. – See more Explicația ar fi…

blegea, tocmai că România s-a împotrivit Pactului Ribentrop Molotov, că altfel nu mureau soldații români pe la Țiganca, Chișinău etc

ivane, scrii ca să nu adormi voi nu erați în stare să vă apărați în 1918 când rușii erau…

来源: 产品目录 复合板系列 店面压瓦机 U型槽设备系列 百叶窗成型设备 常用压瓦机系列 阳极板设备系列 数控止水钢板机 角驰压瓦机系列 三维扣&

沧州金辉压瓦机械设备厂   电 话:0317-8086188 &nbsp,手机:13832771638王女士; 电 话:0317-8086199   手 机:13832771638  15133711101   Q    Q:59458991       49870222   联系人:王经理   邮 &

 
 
Vrei ca textul tau sa fie publicat aici?
Scrie-ne la info@blogspot.md

Vom publica acele articole care oferă perspective noi asupra temelor dezbătute în spațiu public și demonstrează o buna cunoaștere a subiectului abordat.

Inscrie-te acum sau Solicită blog